He grew in favor with both God and men

Am găsit 

acest citat (cel ce este însuși titlul acestei postări) într-unul din manualele pe care le studiez, citat ce a generat o serie de conexiuni și descoperiri și care mi-a răspuns la multe din neclaritățile sau neînțelegerile pe care le aveam. Cea mai semnificativă pare a fi de ce în practică se vrea sau se vrea să se observe o separare, sau mai bine zis o neamestecare, între modul de viață “creștinesc” și cel care pare a fi forțat să intre în societate de câteva decenii încoace, și care pleacă de la focusul pe o (închipuită) lipsă de libertate sau de libertate de exprimare a minorităților de tot genul, amplificat de multitudinea de știri, scandaluri, reviste, mișcări în stradă, toate binecunoscute de cei ce petrec adesea în fața televizorului.

Ca să ajung

la titlul postării, voi presupune că experiențele din viața ta, recente sau mai puțin recente, cultura ta generală sau asocierea ta cu oameni (prieteni, amici, cunoștințe, personalități cu preocupări din zona științelor umaniste) cu care împărtășești adesea idei “grave” 🙂 despre ceea ce există și se întâmplă în jur, te face să accepți ușor câteva premise cum ar fi:

• Creatorul a toate câte sunt, pe care le știi și pe care nu le știi, și al cărui “produs ales” ești chiar tu se prezintă sub forma unei Trinități: Dumnezeu Tatăl care este Arhitectul, Dumnezeu Cuvântul care poruncește ( și care mai târziu se coboară întrupat în Iisus Hristos pentru a îndrepta pe om) și care pune în mișcare prima fază a Creației, și Sfântul Duh care este puterea ce înlesnește Facerea (Manifestarea sau Executarea) și deci ultima fază a Creației. Toate trei persoane acționează ca și una și în același timp pentru că ele sunt una și aceeași persoană și pretutindeni;
• De la izgonirea Părinților din Rai omul a fost lăsat pe pământ pentru a exersa liberul arbitru, privilegiu pe care l-a smuls o dată cu înfăptuirea păcatului originar – al neascultării, timp în care acesta a experimentat păcatul în toate formele lui, de la neascultare până la uciderea vieții, și în care omul era judecat după Legea lui Dumnezeu, lege despre care se vorbește în mai multe religii de circulație mare;
• Din păcate omul, lăsat în voia lui, își găsea cu greu drumul înapoi la Dumnezeu iar Legea pedepsea aspru păcatul așa cum o face și acum (pentru cei care trăiesc încă după Lege) prin boală, suferință și moarte;
• Anul considerat 0 în istoria umanității este anul nașterii lui Iisus Hristos, despre care aflăm că este Cuvântul lui Dumnezeu (același Cuvânt care pune în mișcare Creația) întrupat în ființă omenească și care vine pentru a îndrepta pe om și a-i arăta acestuia (prin modelul personal) calea spre mântuire, spre Dumnezeu, spre natura lui originară, de Făptură aleasă a lui Dumnezeu.

Ca să mă apropii 

de titlul articolului, fac precizarea că Dumnezeu Cuvântul, în acest punct al istoriei se exprimă prin însuși trupul Mântuitorului și deci prin totalitatea acțiunilor și faptelor pe care Iisus le întreprinde.

Aflăm deci din titlu că Mântuitorul “a crescut/a acționat în acord atât cu Dumnezeu cât și cu oamenii” – indiferent în ce stadiu al păcatului/bolii/suferinței/al credinței sau necredinței se aflau. Putem înțelege de aici că Legea, așa cum opera până la venirea lui Iisus (karma sau pedepsirea păcatului) suferă un “upgrade” care oferă omului șansa de mântuire (regăsire, reîntoarcere la divinitatea) indiferent de stadiul în care se află, prin

(și te rog să ai atenție sporită)

alegerea de a recunoaște și reafirma lăuntric natura divină, înfăptuită prin rugăciune și prin traiul în rânduiala pe care a stabilit-o Iisus înainte de a se înălța la Cer, și deci de a asculta (prin fapte către sine și către cei din jur, fără prejudecată) de Cuvântul Domnului. Ascultarea de Cuvântul Domnului prin faptele arătate ca model de Mântuitor va pune în mișcare în cel ce alege această cale o “reînnoire” a ființei lui (născut-din-nou prin primirea botezului). Probabil ai întâlnit vorbindu-se sau scriindu-se despre modificarea sau mai bine zis curățarea ADN-ului prin puterea gândului. Procesul este menit să curețe tot acel bagaj de credințe și convingeri care stau în calea celor primite la naștere, mai exact a celor Adevărate, pure, curate, firești, și să facă loc uneia singure prin care omul poate birui indiferent de vremurile pe care le trăiește (presiuni sociale, schimbări politice, sociale, economice bruște) și anume că: “Peste tot și toate este Voia lui Dumnezeu” și că omul poate înainta atâta timp cât voia lui urmează Voii Lui Dumnezeu, și nu trăiește în dezacord cu oamenii din jurul lui – chiar dacă aparențele sunt tulburătoare – ci trăiește prin chemarea ajutorului divin – în mod special în acele momente – urmată instantaneu de credința neclintită că Domnul îndreaptă lucrurile după înțelepciunea Lui.

„Iubirea față de vrăjmași, una sinceră nu fățarnică, are ca prim pas rugăciunea. Ne rugăm pentru ei, dar nu ca să-i pedepsească Dumnezeu sau ca să-i distrugă, ci ca să îi îndrepteze, să le schimbe modul lor de a gândi și de a făptui. Această transformare a răutății vrăjmașilor în bunătate se realizează după rugăciune îndelungată”. – Patriarhul Daniel în Duminica a 19-a după Rusalii