Reînnoiește mintea și prin ea sufletul

În birou la șefu’;
la coadă la băcănie;
într-un schimb rapid de replici cu partenerul;
într-o discuție aprinsă cu cei dragi,
ori cu amicul care mereu știe cel mai bine,
…o replică tăioasă, plecată din epoca mahalalei comuniste, preluată cu succes de oareșce indivizi din generațiile antedecembriste, adresată ție, care îți intră prin urechi, apoi se înstalează în tâmple, ca mai apoi să coboare ca un bolovan de foc pe șira spinării până se lovește violent de plexul solar, menită chipurile să “te pună la punct”, să îți amintească de “poziția de inferioritate stabilită de fișa postului” sau de faptul că nu te ridici așteptărilor (gen “trebuia să îți dai seama”).
Respiră adânc, descrețește fruntea și dă voie zâmbetului senin să îți lumineze subtil chipul, iar bolovanul de foc să îți încălzească sufletul amintindu-ți că aceia în cauză nu sunt decât participanți ai unui conștient colectiv iluzoriu, fals, pe cale de dispariție și că nu poți decât să întreții sentimente de compasiune pentru neputința acelora de a-și aduce la zi “vederile” mult încețoșate de negura îmbuibării de sine cu laude și trâmbițe specifice flatulării …pardon, umflării de sine.
Domnul să îi mângâie pe aceia mai mult decât pe noi înșine. Ierta-li-se-vor toate ale lor cele știute și neștiute, cele vrute și cele nevrute.