Am rămas
cu un gând la tine, de la ultima revedere, și Sinele mă îndeamnă să îți pun câteva cuvinte la suflet.. și m-aș bucura enorm să știu că acestea îți aduc prilej de bună cugetare. Încep cu un gând cald, de bucurie, pe care ți-l trimit din inimă. Îți mărturisesc că împărtășesc multe dintre gândurile tale și într-adevăr se arată că trăim într-o lume care cu greu pare să mai facă sens și care e într-o rapidă transformare. O să fiu și mai deschis și îți mărturisesc că viața mi-a pus în față multe încercări, pe care nu mi-aș fi imaginat vreodată să le întâlnesc și care m-au împins într-o negură în care cu greu mai făceam sens de ceea ce cu toții o numesc generic realitate. Mai rău de atât acele încercări m-au împins într-o amorțire în care nu mai înțelegeam nici măcar purtarea de grijă a acelora care mă iubesc. Aș putea petrece ore în șir să povestesc încurcăturile în care intrasem.
Dar
vreau să fiu scurt și să ajung la subiectul acestei scrieri. După toate aceste încercări mi-a fost dată șansa să înțeleg de ce toate acestea. Și
vestea bună
e că am înțeles că am subestimat puterea distructivă a păcatului, în toate formele care sunt mult cunoscute, fie teologică – patimi -, fie psihologică – adicții, vicii, fobii, ticuri, comportamente necontrolate, compulsive, ș.a.m.d. -, fie parapsihologică – energii negative, blocaje -, și aici categoriile pot să difere în funcție de curentul de gândire căruia te asociezi. Și mai rău de atât, puterea distructivă (și te rog să fii atent) a gândului că dacă păcătuim, trebuie să ne simțim vinovați, mici, neînsemnați, pedepsibili. Da, într-adevăr, păcatul aduce cu sine multe tulburări și aici îți pot enumera o serie prin care am trecut personal: învinuire (pe sine și pe agenți externi fie persoane, fenomene politice, sociale, naturale, guverne, etc.), însingurare, înstrăinare, confuzie, amorțire, ignoranță și multe altele din genurile asemănătoare. Însă, o dată ce am înțeles că Dumnezeu S-a coborât în trup și S-a oferit El Însuși jertfă pentru a ne putea răscumpăra păcatele (a ne mântui), tocmai din dragostea infinită pe care o are pentru făptura Lui, nu m-am mai oprit din a mă ruga lui Hristos ca El să lumineze viu în mine și să mă poarte pe calea cea dreaptă. Dumnezeu este și mai aproape de cei păcătoși pentru că pe aceștia mai ales vrea să îi aducă în Împărăția Lui.
Acum,
ca să explic mai bine mecanismul, Dumnezeu începe să se manifeste în om, pe măsură ce acesta se roagă și începe să se curețe,
ÎNSĂ,
o dată ce omul întrerupe ruga, și uită de cele dumnezeiești, și se întoarce la păcat, cu bună știință, acesta este izbit și de mai multă confuzie și tulburare din care cu greu își mai poate reveni.
Rogu-te primește cuvintele mele căci nu vin de la mine, după cum firește îți dai seama, ci vin dintr-o datorie pe care am înțeles că o am față de mine, de cei dragi, de sufletul meu și de ale lor.
Fă bine în jurul tău, fii acolo pentru cei care au nevoie de tine cu sufletul curat și deschis dar nădăjduiește numai în Domnul căci în el îți găsești sensul și nimic din cele ce te înconjoară nu are sens căci toate au sens prin El și pentru El și asta include și mântuirea propriei Sale făpturi, adică a ta, a mea, a tuturor celor ce viețuiesc în trup de om. Îți scriu aceste rânduri la o oră târzie, când cei iubiți ai mei s-au culcat deja și nădăjduiesc că Domnul te va trage aproape de El ca să îți poată oferi claritatea drumului pe care îl ai de parcurs de acum încolo.
Rugă continuă și nădejdea numai la Domnul.
Stimă!
Be First to Comment